Dragă cititorule, Știm foarte bine că femeile sunt mai predispuse la apariția cistitei decât bărbații, din cauza diferențelor anatomice pe care, din păcate, nu le putem remedia! Se pare că riscul de cistită poate crește în continuare pentru femei în timpul și după menopauză. Să aflăm împreună ce elemente ale menopauzei cresc această probabilitate și ce se poate face pentru a limita disconfortul.
Cauzele cistitei în menopauză
CAUZE PERIMENOPAUZĂ
Perimenopauza este perioada dinaintea menopauzei.
Aceasta poate dura câțiva ani sau câteva luni și se caracterizează prin schimbări de dispoziție, primele bufeuri și neregularități menstruale. În timp ce pentru unele femei simptomele sunt ușoare, pentru altele este o perioadă mai critică. Dar ce legătură are perimenopauza cu cistita? De ce crește riscul de cistită în această perioadă din viața unei femei?
Fluctuația nivelului de estrogen Întimpul acestei faze, nivelul de estrogen, principalul hormon feminin, fluctuează și duce la apariția simptomelor tipice perimenopauzei. Corpul unei femei este plin de receptori de estrogen, inclusiv tractul urinar. Pe măsură ce nivelul de estrogen scade treptat, funcțiile și structura tractului urinar se pot schimba și pot deveni mai susceptibile de a dezvolta infecții.
Modificări fiziceO serie de modificări fizice pot face o femeie mai vulnerabilă la cistită și infecții ale tractului urinar. Pe măsură ce îmbătrânim, structura vaginului și a zonelor înconjurătoare se poate schimba. Aceste modificări pot afecta direct structura vaginului (prolapsul – slăbirea pereților vaginali – este foarte frecvent), dar și vezica urinară. Printre consecințe se numără apariția incontinenței, care crește riscul de infecții. Atrofia vaginală sau uscăciunea vaginală sunt alte modificări importante și factori care contribuie la apariția infecțiilor urinare recurente.
Schimbări în viața sexualăOdată cu schimbările hormonale, emoțiile și dorința sexuală urcă și coboară. În plus, din cauza schimbărilor fizice asociate menopauzei, viața sexuală a unei femei se schimbă inevitabil (uneori chiar în bine!). Adesea, scăderea estrogenului poate însemna uscăciune vaginală și sensibilizarea anumitor zone. În timpul actului sexual, aceste modificări conduc la riscul de microleziuni sau microtraume mecanice care favorizează ascensiunea agenților patogeni către vezica urinară.
CAUZE POST-MENOPAUZĂ
Deși, în general, simptomele menopauzei tind să dispară la un an sau doi după ultimul ciclu menstrual (adică atunci când începe post-menopauza), cercetările științifice afirmă că simptomele urogenitale pot persista uneori timp de mai mulți ani. Dar ce duce la prelungirea acestor neplăceri?
Consecințele uscăciunii vaginaleMulte femei se confruntă cu uscăciunea vaginală în timpul menopauzei, dar această problemă poate persista mult mai mult timp, deoarece nivelul de estrogen rămâne aproape de zero chiar și în perioada postmenopauză. Dacă această situație nu este gestionată corespunzător, se poate instala și atrofia vaginală. Pe măsură ce pereții vaginali devin mai subțiri, aceștia devin mai delicați și mai sensibili la deteriorări și infecții ulterioare. În plus față de creșterea disconfortului, atrofia vaginală poate fi un motiv pentru cistita recurentă.
Modificări ale pH-ului vaginalPe măsură ce nivelul de estrogen scade, are loc o modificare inevitabilă a pH-ului vaginal. În mod normal, echilibrul pH-ului vaginal susține procesul de respingere a bacteriilor patogene. Atunci când acest echilibru este rupt, bacteriile „rele” sunt capabile să se înmulțească și să se răspândească, crescând șansele de infecție.
Efectele obiceiurilor proasteDupă ce trecem prin menopauză, ne apropiem de pensie și tindem să fim puțin mai sedentari. Unele obiceiuri sau rutine incorecte încep să se instaleze în viața noastră, ducând la efecte neplăcute asupra sănătății vezicii urinare. Începem să bem mai puțină apă, începem să preferăm alimentele dulci sau creștem consumul de băuturi cofeinizate, toate comportamente care ne predispun mai mult la apariția cistitei.
Slăbireaapărării imunitare Slăbirea apărării imunitare în postmenopauză are loc atât la nivel sistemic, cât și local. Putem vedea cu ușurință, prin urmare, cum slăbesc și apărările imunitare la nivel vaginal și vezical, lăsând mai multe posibilități bacteriilor patogene de a se deplasa și reproduce.
Prezența altor patologiiAșa cum se schimbă stilul și obiceiurile alimentare, și starea de sănătate poate suferi modificări care duc la apariția anumitor probleme care, printre altele, complică situația la nivel urogenital.
Câteva exemple comune sunt: –Prolapsul vaginal Aceasta este o modificare a structurii din interiorul și din jurul vaginului care crește riscul de cistită. În plus, dacă vaginul sau structurile adiacente afectează negativ golirea vezicii urinare, urina stagnantă devine terenul perfect de reproducere pentru bacterii.
Presiunea asupra acestei zone se poate agrava în prezența excesului de grăsime, o altă problemă frecventă odată cu înaintarea în vârstă. –Probleme de mobilitate Problemele musculare și articulare, deși nu sunt direct legate de apariția cistitei, pot fi totuși considerate factori predispozanți. În primul rând, mușchii podelei pelvine își joacă rolul dacă starea lor nu este ideală (contractură sau slăbire). Odată cu tendința de scădere a activității motorii, tipică acestei etape a vieții, se reduc și obiceiurile sănătoase, cum ar fi să mănânci bine, să bei suficient și să mergi la toaletă: toate acele comportamente fundamentale care, oricât de banale ar părea, nu trebuie subestimate când vine vorba de riscul de cistită.
ConstipațiaToate modificările stilului de viață menționate mai sus au, de asemenea, consecințe negative asupra bunăstării intestinale. Un stil de viață sedentar și o hidratare deficitară sunt ingredientele perfecte pentru apariția constipației. Stagnarea fecalelor în ampulla rectală crește probabilitatea ca agenții patogeni să treacă de la anus la uretră și posibila lor urcare înapoi la vezica urinară, unde vor provoca inflamație și, astfel, cistită.
Cistita în menopauză: tratament și prevenire
Asta este! Acum că am înțeles toți factorii care predispun o femeie la cistită, înainte și după menopauză, să trecem la sfaturi practice despre cum să o prevenim sau să o tratăm.
Luați D-Manoză
D-Manoza este un ingredient natural util pentru tratamentul sau prevenirea cistitei bacteriene. D-Manoza este capabilă să dezactiveze bacteriile patogene din vezică care cauzează cistita, fără a crea rezistență din partea bacteriilor însele.
Aceasta înseamnă că utilizarea prelungită a D-Mannose nu duce la pierderea treptată a eficacității sale. Pentru a afla mai multe despre modul în care acționează D-Mannose și despre toate beneficiile D-Mannose pentru cistită, am scrisCistita și D-Mannose. Pentru un tratament complet al cistitei bacteriene la menopauză, luați în considerareKitul pentru cistită bacteriană.
Întărește apărarea vezicii urinare
Reducerea fiziologică a apărării imunitare la nivelul vezicii urinare, care caracterizează această perioadă din viața femeii, poate fi contracarată prin administrarea orală de ingrediente menite să consolideze aceste apărări. Printre ingredientele care merită menționate se numără GAG-urile: acestea sunt lanțuri lungi de ingrediente (în principal zaharuri) care sunt capabile să repare și să consolideze pereții vezicii urinare.
Rezolvă constipația
Îmbogățiți-vă dieta cu fibre și lichide, faceți mai multă mișcare și, dacă este necesar, luați suplimente alimentare pe bază de probiotice.
Schimbă-ți dieta
Stabiliți-vă obiectivul de a mânca cât mai mult alimente proaspete, mai puțin procesate. Alungă de pe masa ta alimentele pline de zahăr, bea multă apă și evită excesul de cofeină pentru a optimiza nivelul zahărului din sânge și a-ți susține sistemul imunitar.
Gestionați stresul
Stresul poate avea consecințe „surprinzătoare” asupra probabilității de apariție a cistitei. Stresul are, de fapt, efecte nocive asupra sistemului imunitar.
Mutați mai mult
Mișcarea vă va ajuta să vă mențineți mușchii și articulațiile sănătoase. O vizită regulată la baie, ori de câte ori simțiți nevoia, vă va ajuta să vă goliți vezica în mod regulat, precum și să mențineți exercitați mușchii din și din jurul podelei pelvine.
O îmbrățișare,
Rezumat
În acest articol am înțeles ce factori predispun cel mai mult o femeie la riscul de cistită, înainte și după menopauză.
Factorii predispozanți includ:
Modificări hormonale, în special scăderea nivelului de estrogen
Modificări la nivel fizic, cum ar fi subțierea țesuturilor din tractul urogenital și reducerea secrețiilor vaginale
Modificări ale pH-ului vaginal, care modifică echilibrul dintre bacteriile bune și cele rele
Există o tendință de a reduce activitatea motorie și de a bea mai puțin, ceea ce duce la apariția constipației și la slăbirea mușchilor, inclusiv la nivel urogenital.
Cistita înainte și după menopauză poate:
Tratate sau împiedicate prin utilizarea D-mannozei și a altor ingrediente cheie, cum ar fi GAG-urile
Fiind împiedicat de un stil de viață sănătos și de exerciții fizice regulate
Să fie împiedicată de susținerea adecvată a sistemului imunitar, care are tendința de a slăbi în această etapă.
